Două motorizări au fost disponibile la drive-test-ul efectuat de Dacia. Evident, vârfurile de gamă pe benzină şi motorină.
Propulsorul 1,6 16v ne-a lăsat de la început o impresie de maşină supramotorizată. Da, nu prea aţi auzit termenul acesta, dar să vă explic. Performanţele benzinarului sunt pur şi simplu peste ţinuta de drum a maşinii, uşurinţa cu care accelerează te îmbie să conduci într-un ritm alert. Şi sunetul motorului face acelaşi lucru, izolarea fonică nefiind chiar foarte reuşită. Greutatea redusă a maşinii contribuie la obţinerea reprizelor foarte bune dar combinată cu suspensia moale, îndreptate în mod clar spre confort, poate duce la o ţinută de drum care nu se pretează unui mers sportiv.
Aşadar, aveţi putere pentru depăşiri, dar nu va aventuraţi prea tare prin curbe, pentru că maşina nu este făcută pentru aşa ceva. Ci pentru a vă transporta de la A la B în deplin confort. Şi o face foarte bine.
Consumul a fost unul încurajator pentru acest motor, la o medie orară de 90 de km/h, 6 litri consumaţi la fiecare 100 de km fiind o cifră excelentă pentru un motor de asemenea putere.
Versiunea 1,5 dci de 85 de CP este destinată în mod clar celor ce doresc un consum scăzut. Performanţele obţinute în plaja de turaţie 2000-4000 rpm sunt asemănătoare celor de la benzinarul cu 16v turat între 3000 şi 5000, dar acesta mai are încă 1500 rpm la dispoziţie unde işi arată cei aproape 20 de CP în plus.
În condiţiile unui condus asemănător, tractoraşul dci are un consum minuscul, de 4,7 litri la 100 de km, un important factor psihologic atunci când mergi la pompă şi cu puţin “noroc” vezi în curând un preţ la motorină de peste 5 lei.
Ambele motorizări sunt silenţioase la turaţii mici şi permit deplasări de croazieră la viteze de 110 km/h într-un confort fonic foarte bun, însă odată cu urcatul în turaţii zgomotul suplimentar se poate să nu mai fie pe placul oricui. Mai ales în cazul dieselului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu